Imbracaminte
Utilizarea lanii nu e limitata doar la fabricarea de haine. Cei mai mari utilizatori de haine din lana sunt germanii (2,4 kilograme pe an, pe cap de locuitor). Cu toate ca lana lamei alpaga (cuvant provenit, prin filiera spaniola, din limba quichua, vorbita in Peru) da alpagaua, iar lana caprei, folosita odinioara pentru materiale grosiere, da astazi mohairul si casmirul, lana de oaie nu poate fi concurata, caci aceste materiale fine reprezinta un procentaj mic pe piata mondiala. De centura atarna la spate nelipsitul pumnal. Tunica ofiterilor din garda regala era dintr-o stofa cu dungi verticale purpurii. in picioare aveau incaltaminte din piele si pe cap purtau uneori berete de fetru. Mezii purtau un vesmant scurt pana la genunchi, pantaloni (probabil din piele) stransi pe coapse, o spada scurta, incaltaminte stransa in curele si o bereta legata cu o panglica ce atarna la spate.
Silueta feminina va adopta linia unei clepsidre, strangulata la mijloc. Ni se poate parea ciudat ca femeile nu au protestat la o asemenea constrangere (la inceput, barbatii au fost cei care au protestat!), dar trebuie sa recunoastem ca o rochie fluida curgand cu suplete pe corp arata defectele acestuia intr-un mod necrutator, in timp ce o femeie inchisa intr-o cuirasa isi poate ascunde mai usor picioarele prea groase ori talia prea plina, poate jongla cu proportiile ei naturale si isi poate recompune silueta dupa cum vrea. Dupa cateva ezitari, majoritatea femeilor au acceptat schimbarea; totusi, ele au continuat sa mai poarte un timp si centurile inalte din balene. In doi-trei ani, intregul harnasament complicat devenise „demodat", femeile trecand de la trei kilograme de ajustari la noua sute de grame prin adoptarea costumelor lui Poiret. Poiret nu se gandea deloc la emanciparea femeii.
Caci oamenii au in minte, de fiecare data, cuvintele lui Ezra Pound: ,Make it new!", cu orice pret. Asa ca... the show must go on.Ingrijirea corpului a fost, timp de secole, o preocupare importanta a tuturor oamenilor. intrebuintarea sapunului dateaza din anul 2800 i.H. in Babilon se prepara un fel de sapun lichid prin fierberea cenusii in ulei. Astfel, in competitia pentru "Degetarul de aur", care are loc in luna ianuarie a fiecarui an la Paris (in 1994 ea s-a desfasurat in recent inaugurata aripa Richelieu a Muzeului Louvre), casa Chanel, reprezentata de creatorul Karl Lagerfeld, a prezentat o colectie ale carei rochii aveau inscrise in partea de sus versete din Coran.
Abia in secolul al XV-lea a aparut ideea unei tinute identice pentru cei care aveau aceeasi functie, idee exprimata in livreaua atribuita de catre suveran anumitor servitori ai sai. Garzile personale au ramas, de atunci, daca nu grupuri de elita, cel putin grupuri ce poarta o tinuta impecabila si flatanta. in schimb albul linistitor al bonetelor n-a disparut inca din costumul infirmierelor si al surorilor, din costumul corespunzator functiilor in care pacientului sau clientului trebuie sa i se inspire incredere. Acestei bonete albe i-a urmat o imagine echivalenta in tinuta recomandata mult timp angajatelor de birou si vanzatoarelor: o rochie de culoare inchisa, impodobita cu guler si mansete albe, care le inrudesc pe secretarele impecabile ale secolului nostru cu doamnele Van Eyck si Nonotte, pictate de sotii lor, si cu toate femeile serioase ale caror costume proclama faptul ca ele sunt devotate nevoilor casnice.
Silueta feminina va adopta linia unei clepsidre, strangulata la mijloc. Ni se poate parea ciudat ca femeile nu au protestat la o asemenea constrangere (la inceput, barbatii au fost cei care au protestat!), dar trebuie sa recunoastem ca o rochie fluida curgand cu suplete pe corp arata defectele acestuia intr-un mod necrutator, in timp ce o femeie inchisa intr-o cuirasa isi poate ascunde mai usor picioarele prea groase ori talia prea plina, poate jongla cu proportiile ei naturale si isi poate recompune silueta dupa cum vrea. Dupa cateva ezitari, majoritatea femeilor au acceptat schimbarea; totusi, ele au continuat sa mai poarte un timp si centurile inalte din balene. In doi-trei ani, intregul harnasament complicat devenise „demodat", femeile trecand de la trei kilograme de ajustari la noua sute de grame prin adoptarea costumelor lui Poiret. Poiret nu se gandea deloc la emanciparea femeii.
Caci oamenii au in minte, de fiecare data, cuvintele lui Ezra Pound: ,Make it new!", cu orice pret. Asa ca... the show must go on.Ingrijirea corpului a fost, timp de secole, o preocupare importanta a tuturor oamenilor. intrebuintarea sapunului dateaza din anul 2800 i.H. in Babilon se prepara un fel de sapun lichid prin fierberea cenusii in ulei. Astfel, in competitia pentru "Degetarul de aur", care are loc in luna ianuarie a fiecarui an la Paris (in 1994 ea s-a desfasurat in recent inaugurata aripa Richelieu a Muzeului Louvre), casa Chanel, reprezentata de creatorul Karl Lagerfeld, a prezentat o colectie ale carei rochii aveau inscrise in partea de sus versete din Coran.
Abia in secolul al XV-lea a aparut ideea unei tinute identice pentru cei care aveau aceeasi functie, idee exprimata in livreaua atribuita de catre suveran anumitor servitori ai sai. Garzile personale au ramas, de atunci, daca nu grupuri de elita, cel putin grupuri ce poarta o tinuta impecabila si flatanta. in schimb albul linistitor al bonetelor n-a disparut inca din costumul infirmierelor si al surorilor, din costumul corespunzator functiilor in care pacientului sau clientului trebuie sa i se inspire incredere. Acestei bonete albe i-a urmat o imagine echivalenta in tinuta recomandata mult timp angajatelor de birou si vanzatoarelor: o rochie de culoare inchisa, impodobita cu guler si mansete albe, care le inrudesc pe secretarele impecabile ale secolului nostru cu doamnele Van Eyck si Nonotte, pictate de sotii lor, si cu toate femeile serioase ale caror costume proclama faptul ca ele sunt devotate nevoilor casnice.